Daniil Sihastru, duhovnicul lui Stefan cel Mare

Joi, 15 Decembrie 2011 | publicat in - Traditii | autor - Floarea Calota | Nici un comentariu |

Înainte de a fi făcut acele fapte luminoase care l-au deosebit de oamenii timpului său, ca orice om, a fost şi el copil, ca toţi copiii. S-a născut într-o familie de oameni sărmani şi a primit la botez numele Dumitru. După ce a împlinit vârsta de 10 ani, pentru că dovedea reale înclinaţii către învăţarea de carte, a fost trimis de părinţii săi la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi. Aici a învăţat cu dragoste Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, spre uimirea şi încântarea călugărilor care îl iubeau din ce în ce mai mult, fără să-l răsfeţe, însă. Aveau grijă să-l păstreze aproape de rugăciune, smerenie şi post. Pentru că respecta întocmai toate canoanele vieţii călugăreşti, după numai cinci ani a fost făcut călugăr chiar în această mănăstire unde a primit un nume nou: pe cel al marelui prooroc şi împărat David. L-a avut ca părinte duhovnicesc pe Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi. Tânărul călugăr David iubea liniştea, postul şi rugăciunea, astfel încât, reuşea să postească şi cinci zile la rând, după care se hrănea cu ierburi, rădăcini şi legume. Pentru odihna trupului său nu-şi rezerva prea mult timp; de cele mai multe ori, aţipea pe un scăunel pe care obişnuia să stea atunci când împletea coşuri pentru nevoile sătenilor. Se ruga zi şi noapte, dar simţea un dor neostoit de a se retrage undeva în pustie pentru o cât mai bună concentrare în rugăciune. Acest lucru s-a întâmplat după ce a primit binecuvântarea părintelui său duhovnicesc. Şi-a luat cu mult curaj o atitudine de schimnic şi şi-a schimbat numele în Daniil. Se întâmpla în anul 1450, când s-a retras în codrii munţilor Carpaţi de pe valea pârâului Secu din judeţul Neamţ. Pe acest loc mai târziu a fost construită Mănăstirea Sihăstria. A stat în aceste locuri timp de 14 ani; locul începea să devină din ce în ce mai căutat de lume, pentru că se dusese faima puterii rugăciunilor sale.
S-a retras în nordul Moldovei aproape de sihăstria Putnei unde şi-a construit cu mâinile sale mai întâi o colibă din lemn şi apoi şi-a săpat în stâncă o chilie cu două mici încăperi: una pentru odihnă şi alta pentru rugăciune. Sfântul Daniil a vieţuit în stânca cioplită cu dalta, timp de 20 ani. Ziua şi noaptea se ruga, mânca puţin şi numai după ce apunea soarele. A fost şi el ispitit de diavoli pentru că acestora nu le era pe plac curăţia şi cuminţenia acestui suflet al lui Dumnezeu. Cu puterea Sfintei Cruci şi a rugăciunilor sale, a ieşit întotdeauna biruitor. Era plin de darul Duhului Sfânt.
Lumea cea mare, iarăşi a aflat despre puterea rugăciunilor sale şi s-a îndreptat, valuri valuri către chilia sa până când însuşi Ştefan, pe când nu era încă domn al Moldovei a mers la el să ceară mângâiere în 1451, după preatimpuria moarte a tatălui său, Bogdan Voievod. Daniil, l-a liniştit pe Ştefan şi i-a proorocit că va fi domnul Moldovei, lucru care s-a întâmplat în 1457.
Daniil Sihastrul a devenit duhovnicul marelui domnitor; acesta venea adesea la chilia din munte să-şi mărturisească păcatele. Daniil l-a sfătuit să construiască în apropierea chiliei sale o mănăstire de călugări cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Zidirea a început în 1466 şi a fost terminată în 1470. Această mănăstire nu este alta decât mănăstirea Putna. Toţi egumenii şi părinţii duhovniceşti din nordul Moldovei îl doreau şi în cea mai mare parte îl aveau duhovnic pe Daniil Sihastru. Întotdeauna el a fost preocupat şi de creşterea şi educarea tinerelor vlăstare bisericeşti, astfel că el se îngrijea de peste 100 de tineri care erau ucenicii lui, la rândul lor, sihaştri.
Daniil a creat în Moldova acelui timp, o mişcare isihastă, fără egal. După 1470, s-a retras în pădurile din apropierea mănăstirii Voroneţ, unde şi-a construit iarăşi o chilie mică în care a trăit o bună perioadă de timp în linişte şi rugăciune.
În 1476, după lupta de la Războieni, Ştefan cel Mare s-a dus la chilia Sfântului să se spovedească şi să ceară sfaturi pentru că turcii deveniseră din ce în ce mai insistenţi şi mai periculoşi în incursiunile pe care le făceau în Moldova.
Daniil Sihastrul, l-a sfătuit pe domnitor să-şi păstreze curajul şi să nu închine ţara turcilor. L-a asigurat că va câştiga războiul şi i-a proorocit ca după bătălie va construi o mănăstire cu hramul Sfântului Gheorghe. Toate s-au întâmplat întocmai. În vara anului 1488, obştea mănăstirii Voroneţ a hotărât ca al doilea hram al mănăstirii să fie cel al Sfântului Daniil cel nou, adică al lui Daniil Sihastrul.
După trecerea sa din lume, a fost pictat pentru prima oară ca sfânt cu aureolă în 1547 pe peretele de sud al mănăstirii Voroneţ. Are în mână un sul de hârtie pe care se văd scrise şi astăzi, următoarele cuvinte: „Veniţi fraţilor, de mă ascultaţi. Vă voi învăţa frica Domnului. Cine este omul…[...]”
În 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, a canonizat mai mulţi sfinţi printre care şi pe Daniil Sihastrul; astfel, în ziua de 18 decembrie este înscris în calendar Cuviosul Daniil Sihastrul.
Ne îndreptăm rugăciunile şi către acest cuvios, cu nădejdea că toate gândurile noastre cele bune, se vor împlini; Dumnezeu să ne ajute tuturor.