Adormirea Maicii Domnului

Joi, 12 August 2010 | publicat in - Traditii | autor - Floarea Calota | Nici un comentariu |

Între 1 şi 14 august este ţinut Postul Adormirii Maicii Domnului cu aceeaşi convingere cu care este ţinut şi postul dinaintea Paştilor, despre care bătrânii spun că în vremurile îndepărtate ţinea 9 săptămâni. Pentru că era o perioadă foarte lungă, din care oamenii ieşeau slăbiţi în primăvară, chiar când începeau muncile câmpului, mai marii bisericii au hotărât ca două din cele 9 săptămâni de post din primăvară să fie mutate în luna august cu începere din ziua întâia; luna aceasta fiind bogată în legume şi fructe poate uşor să înlocuiască hrana pe bază de carne, ouă şi lapte. Acum se sfinţeau livezile cu aghiasmă pentru a nu fi atacate de dăunători şi boabele cerealelor păstrate de sămânţă pentru anul viitor. Sărbătoarea Sfintei Marii este un hotar între sfârşitul verii şi începutul toamnei, este moment important în calendarul viticol pentru că încep să se coacă strugurii. De Sfânta Maria se fac pomeni, se împart struguri, după ce mai intâi sunt sfinţiţi la biserică.

Sărbătoarea de la 15 august, Adormirea Maicii Domnului, se cunoaşte şi se serbează în popor sub numele de Sfânta – Maria- mare, Sfânta-Maria-cea-mare sau Precista-Mare.
Când Iisus Hristos a binevoit să o ia pe mama Sa la ceruri, cu trei zile înainte l-a trimis pe Arhanghelul Gabriel să o anunţe: ‘’Acestea zice Fiul Tău: vremea este a muta pe Maica Mea la Mine’’. Maica Domnului, a trăit o bucurie mare la auzul acestor cuvinte şi a plecat să se roage pe Muntele Măslinilor. Acolo s-a întâmplat o minune: pomii s-au aplecat ca într-o închinăciune, de parcă ar fi fost însufleţiţi. După ce s-a întors acasă, Maica Domnului a făcut toate pregătirile necesare pentru îngropăciune. Şi-a chemat rudele, a pregătit patul şi hainele, a aprins lumânări. Hainele care îi prisoseau le-a dăruit unor femei sărmane. La auzul acestor veşti, femeile au început să plângă şi să o roage să rămână printre oameni. Preacurata Fecioara Maria, le-a explicat cu blândeţe cum a venit îngerul şi a înştiinţat-o şi cât de tare se bucură că merge la Fiul Său de unde va lua în îngrijire lumea toată, nu numai pe dânsele. Din toate marginile lumii, au venit ucenicii lui Hristos la Casa Maicii lui Dumnezeu. Au venit şi trei ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei şi Timotei, care I s-au adresat în felul acesta: ‘’Noi, o, stăpână, ştiindu-te în lume ca stăpân şi dascăl al nostru, ne mângâiam; dar acum vom putea să suferim greul acesta?’’. În timp ce ei vărsau lacrimi grele, Maica le-a răspuns: ‘’Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi Dumnezeului meu, nu faceţi bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiţi trupul, precum eu îl voi închipui pe pat…’’. Până să se aşeze pe pat, a sosit în mare grabă şi Apostolul Pavel, Vasul cel ales: ‘’Bucură-te Maica Vieţii, împlinirea şi încheierea propovăduirii mele; pe Hristos Fiul Tău, trupeşte pe pământ nu l-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se pare că pe Dânsul Îl văd’’.
Sfânta Fecioară a înălţat o rugăciune pentru întărirea lumii, le-a dat tuturor o binecuvântare şi şi-a dat sufletul în mâinile Fiului Său. Începând din clipa aceea, orbilor le-a revenit vederea, surzilor, auzul, ologii au început să meargă ca şi când niciodată nu ar fi avut vreo suferinţă. Sfântul Apostol Petru, a început să cânte, i s-au alăturat în glas ceilalţi Apostoli, au ridicat patul şi au plecat spre mormântul proaspăt pregătit. Pe tot parcursul drumului s-au aprins făclii, îngerii au umplut văzduhul cu cântecele lor de slavă şi pline de altă frumuseţe decât cea pământească. Mai-marii iudeilor, dorind să influenţeze în rău procesiunea i-au plătit pe unii de-ai lor să se infiltreze printre oameni şi să răstoarne patul cu trupul sfânt. Dumnezeu, pe câţiva dintre ei i-a orbit înainte de a ajunge în preajma patului; unul dintre ei, mai zelos, s-a apucat cu mâinile de pat, dar, acestea s-au despărţit de trup şi au rămas acolo spânzurate. Acesta, înspăimântat, a trăit instantaneu revelaţia credinţei şi astfel şi-a recăpătat mâinile, iar cei care orbiseră, şi-au redobândit vederea prin credinţă.
Mormântul a fost săpat în satul Ghetsimani. Au aşezat acolo trupul sfânt şi timp de trei zile, Apostolii l-au vegheat şi îngerii au cântat fără odihnă. Un singur Apostol a lipsit de la preamărita îngropăciune. Era foarte trist că nu se învrednicise ca ceilalţi fraţi ai săi să vadă trupul Maicii Lui Dumnezeu înainte de a se fi astupat mormântul, aşa că i-a rugat pe ceilalţi Apostoli să-l redeschidă pentru a se închina şi el aşa cum considera ca se cuvine, direct, acelui preacurat trup al Născătoarei de Dumnezeu. Când au deschis mormântul, toată lumea s-a minunat: în loc de trup, au găsit acolo numai giulgiul, mărturie a mutării Fecioarei Maria, la ceruri, lângă Fiul Său. La mormântul cioplit in piatră, lumea se închină şi astăzi şi se roagă Născătoarei de Dumnezeu, iar Ea ne ascultă şi ne ajută.
Popular vorbind, această sărbătoare este aşteptată cu mare bucurie după un post pe care multă lume îl respectă ca pe cel al Crăciunului. Femeile merg la biserică şi împart struguri, prune şi faguri de miere; merg la cimitir, tămâiază mormintele familiilor lor şi fac pomeni. Pomenile se fac în sâmbăta dinaintea zilei de Sfânta Maria, dar şi în ziua respectivă. Bisericile care au hramul Sfintei Maria, organizează pomeni colective unde se adună tot satul. Se crede că este bine ca în această zi să se mănânce struguri prima oară în an. Există şi un descântec în care sunt pomeniţi strugurii:

‘’Şi N. să rămâie curat,
Luminat,
Ca steaua din cer,
Ca roua din câmp,
Ca strugurii din vie,
Culeşi în ziua mare,
De Sfânta Marie’’.

Cei care se numesc Marin, Maria, îşi serbează numele organizând petreceri dar există şi locuri unde se înregistrează o anume abstinenţă de la distractie pentru că oamenii nu înţeleg să pună alături petrecerea de Adormirea Maicii Domnului, şi amână petrecerea până la Sfânta-Maria-mică, în ziua de 8 septembrie. Acum este timpul când turmele de oi coboară de la munte:

‘’La Sfânta Maria Mare,
Cobor oile la vale,
Se cobor şi nu mai vin,
Pân’ la Sfântul Constandin…
Se cobor şi mai vin iară,
În frumoasa primăvară…
-Săraci brazi încetinaţi,
Voi de ce vă legănaţi?
-Cum să nu ne legănăm,
Când noi singuri rămânem,
Ne rămân stânile goale,
Fără cântec de cavale,
Fără mieluşei zbierând,
Fără ciobani fluierând…
Drăguţă Sfântă Marie,
Nu lăsa toamna să vie!’’

Despre Maica Domnului, poporul român a creat o serie de legende legate de naşterea Sa, de binecuvântarea Sa, de fuga Sa în Egipt, de Adormirea Sa; poporul a creat versuri foarte frumoase, poveşti, pilde, a păstrat cu sfinţenie toate relatările legate de numele său în legatură cu plantele şi animalele. De mare frumuseţe artistică sunt şi colindele legate de numele său. În ziua de Sfânta-Maria-mare, dar şi când simte o primejdie, omul din popor, rosteşte ca pe o rugăciune următoarele versuri cunoscute sub numele de Visul Maicii Domnului:

‘’Piatră peste piatră,
Maica Domnului,
Jos pe piatră şedea,
Domnul Hristos,
Pe altă parte venea.
-O, Maica noastră, ce iubeşti,
Ori dormi, ori odihneşti?
-O, Doamne, Fiul Meu,
Nici dorm, nici odihnesc,
Puţinel somn însomnai
Şi mare vis că visai:
Unde te prinsese câinii de jidovi.
Te căznea, te chinuia,
Cu oţet şi fiere te adăpa;
Te-mbrăcase
Cu cămaşă de urzică,
Te-ncinsese cu brâu de mărăcine,
Şi-ţi pusese coroană de spini pe cap.
-O, Doamne, Maica Noastră,
Cum Mă vrea, bate cu palmele,
Peste faţa obrazului,
Cu bici de foc din cer,
L-oi săgeta.
…………….
-O, Doamne, Fiul Meu,
Cine va prea zice,
Aste sfinte cuvinte,
Ziua de trei ori
Şi noapte de două ori,
Nici focul nu-l va arde,
Nici tătarii nu l-or robi,
Nici de boală nu va muri;’’

Tuturor acelora care poartă numele de Maria, Marin şi derivatele acestora, le doresc din toată inima să fie sănătoşi, să se bucure de viaţă lungă în mijlocul familiilor şi al prietenilor.
Cu drag, a dumneavoastră, Floarea Calotă