23 august – Sfintul Mucenic Lup si Sfantul Sfintit Mucenic Irineu

Joi, 19 August 2010 | publicat in - Traditii | autor - Floarea Calota | Nici un comentariu |

Sfântul mucenic Lup (Lupus) a trăit la sfârşitul veacului al treilea şi începutul celui de-al patrulea, şi a fost un servitor credincios al Sfântului marelui mucenic Dimitrie (Dumitru) din Tesalonic (prăznuit la 26 octombrie).

Fiind de faţă la moartea stapânului său, sfântul Lup şi-a muiat hainele în sângele lui şi a luat inelul din mâna sfântului. Cu acestea, sfântul Lup a făcut multe vindecări şi minuni în Tesalonic, invocând numele marelui mucenic Dimitrie. A distrus şi mulţi idoli păgânesti, aşa încât a început să fie urmărit şi persecutat de păgâni, dar puterea lui Hristos l-a păzit nevătămat.
Sfântul Lup s-a predat pe sine însuşi în mâinile chinuitorilor săi şi, din porunca împăratului Maximian Galerius, i s-a tăiat capul cu sabia.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Irineu, episcopul Sirmiului.
Acest sfânt a trăit pe vremea împărăţiei lui Diocletian, fiind episcop al Sirmiului. Fiind prins în Sirmiu a fost adus la Peonia, şi a stat înaintea guvernatorului Prov, mărturisind şi propovăduind credinţa în Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru. Deci a fost închis în temniţă, apoi scoţându-l a fost bătut, şi după hotărârea de pierzare, tăindu-i-se capul a fost aruncat în râul Saon. Şi aşa şi-a săvârşit mucenicia.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Irineu, episcopul Lugdunului (Lyon).
Sfântul nostru Părinte Teofor Irineu, ce a primit providenţial numele păcii pentru a se face solul Sfântului Duh, s-a născut în Asia Mică în jurul anului 140. În prima parte a tinereţii sale, urmase la  Smirna învăţătura bătrânului episcop Sfântul Policarp (cf. 23 februarie), care continua tradiţia sfântului apostol Ioan. Astfel el a învăţat să rămână credincios tradiţiei apostolice, transmise de Biserică. “În Biserică - învăţa el - Dumnezeu şi-a instalat Apostolii, Profeţii şi Ierarhii, şi toată lucrarea Duhului Sfânt. Din acest Duh se exclud deci toţi cei care, refuzând să alerge către Biserică, se lipsesc ei înşişi de viaţă prin falsele lor doctrine şi acţiunile lor depravate. Căci acolo unde e Biserica se găseşte şi Duhul lui Dumnezeu; şi acolo unde se găseşte Duhul lui Dumnezeu, acolo se află Biserica şi tot harul. Iar Duhul este însuşi Adevărul” (Împotriva Ereziilor III, 24).
După un sejur la Roma, Irineu a devenit Preot al Bisericii de la Lyon în Galia (Franta), în perioada persecuţiilor lui Marcus Aurelius (în jurul lui 177). În calitate de prezbiter (acest termen corespundea pe atunci funcţiei de Preot şi a celei de Episcop, de aceea unii presupun că Irineu era în vremea aceea deja episcop de Vienne, şi că apoi a primit însărcinarea cu Biserica din Lyon) al acestei Biserici el fu însărcinat să ducă Papei Eleutherius (Elefterie) la Roma admirabila scrisoare pe care Sfinţii Mucenici din Lyon o adresau Creştinilor din Asia şi din Frigia, descriind măritele lor lupte pentru a respinge secta eretică a lui Montan (cf. Prăznuirea sfinţilor Sanctus, Blandine şi tovarăşii lor, la 25 iulie - această scrisoare a fost transmisă de Eusebiu din Cezareea, Istoria ecleziastică, V, Isv., care e şi principala noastră sursă despre viaţa Sfântului Irineu; a fost emisă ipoteza că Sfântul nostru ar fi fost autorul acestui document). Într-adevăr, prin forţa Duhului Sfânt Mucenicii puteau triumfa în faţa slăbiciunii trupului şi să dispreţuiască moartea. Mucenicia este într-adevăr mărturia cea mai înaltă a adevărului, semnul victoriei Duhului asupra trupului şi gajul nădejdii noastre în Reînviere.
Revenit la Lyon, Irineu a succedat Sfântului Pothin (care tocmai fusese ucis în chinuri) în fruntea Bisericii din Lyon şi Vienne (oraş în Franţa, la 30 km sud de Lyon). Episcop, primind din tradiţia apostolică “carisma sigură a adevărului” pentru a proclama şi interpreta Evanghelia, el îşi consacră       de-acum viaţa mărturiei acestui adevăr, asemeni Mucenicilor. “Trebuie să iubeşti cu un zel extrem ceea ce aparţine Bisericii şi să te agăţi cu putere de tradiţţia adevărului”, predica el (Impotriva Ereziilor III, 14, 4). Demonstra o energie fără margini pentru a aduce la credinţa populaţiile barbare, dar solicitudinea sa se răsfrângea de asemenea asupra întregii Biserici. Astfel, el scria Papei Victor (189-198), în numele Episcopilor de Galia al căror prim reprezentant era, pentru a-l convinge să nu rupă comuniunea cu Bisericile din Asia, care sărbătoreau Paştele a paisprezecea zi a lunii Nissan. “Pentru ca acest obicei din vechime a fost transmis de înaintaşii noştri, care menţineau pacea unii faţă de alţii, nimic nu cere să se impună uniformitatea”, susţinea el, căci : “Diferenţa în ale postului confirma uniunea în credinţă” (citată în Eusebiu, idem, V, 24, 13).
În Occident, sfântul Irineu de Lyon este prăznuit pe 28 iunie. Moaştele sale au fost dispersate de Protestanţi în 1562.