Teo Prisacaru, „enciclopedie” a sportului valcean

Joi, 12 Ianuarie 2012 | publicat in - Reportaj | autor - Gabi Cirjaliu | Nici un comentariu |

•    Vâlceanul are o colecţie impresionantă de programe şi bilete de meci, fanioane, insigne, reviste, ziare, poze vechi şi cărţi de sport

Teo Prisăcaru este o adevărată enciclopedie a sportului vâlcean şi nu numai. Îţi poate spune în orice moment rezultatul unui meci jucat acum ani buni, echipa pe care a folosit-o Chimia la fotbal sau Chimistul la handbal şi multe alte amănunte. În plus, de mai bine de 20 de ani, Prisăcaru colecţionează programe de meci, insigne, fanioane, poze vechi, cărţi de sport, bilete de intrare sau reviste, toate depozitate în apartamentul în care locuieşte alături de familie. Are însemne de la multe cluburi din ţară şi străinătate dar cele mai dragi îi sunt cele ale echipelor vâlcene de tradiţie. „De când mă ştiu merg la meciurile echipelor Chimia şi Chimistul, aşa cum se numeau pe vremuri formaţiile de handbal feminin şi fotbal. Era altă atmosferă la acele partide. Şi sala şi stadionul erau pline de vâlceni. Ţin minte că mergeam cu ore bune înainte pentru a prinde un loc. Erau meciuri de fotbal în care galeria oaspeţilor umplea un întreg sector de tribună. Şi când aveam copilul mic mă duceam, erau meciuri în care se plictisea şi stăteam numai prima repriză. Muream de ciudă. Acum mă roagă el să mergem. De ani buni număr pe degete spectatorii de la tribuna a II-a. Păcat, mare păcat”, mărturiseşte vâlceanul.

A strâns peste 3000 de programe de meci

Teo Prisăcaru nu a avut intenţia de a strânge o colecţie de programe de meci de la primul exemplar: „De obicei oamenii merg la meciuri şi aruncă programul. De fapt, ce să facă cu el. Eu le luam acasă, sincer nu mă gândeam că le voi strânge, că voi face o colecţie. Apoi, când am văzut câte aveam, am zis că este bine să le organizez. Le-am pus într-un biblioraft, pe echipe, pe ani. Acum am peste 3000. Cel mai mult ţin la cele ale echipelor vâlcene, normal, la cele de la handbal, la cele de la fotbal. Am program de meci de la primul sezon al Chimiei din Divizia A, din 1974, am de la meciurile internaţionale ale Chimistului. Cele mai vechi sunt din anii 50, de la UTA Arad. Am de la toate diviziile, de la Liga a III-a până la primul eşalon.” Lui Prisăcaru nu i-a fost tocmai uşor să facă rost de programe: „Sunt şi exemplare pe care le-am luat pe loc, am fost la respectivele meciuri. Cea mai mare parte, însă, le-am făcut rost prin schimburi cu alţi colecţionari. Mai sunt câţiva în ţară, nu mulţi dar sunt. Ţinem legătura la telefon, pe internet. Sunt mai mulţi în Banat, mai sunt şi prin apropiere de Vâlcea. De exemplu sunt prieten cu un băiat de la Piteşti care are o colecţie impresionantă a echipei FC Argeş. Am şi programul meciului dintre România şi Italia, din 84, atunci când am învins cu 1-0, prin golul lui Boloni. Este o piesă rară pentru că spectatorii din tribune au făcut torţe din tot ce le-a căzut în mână la finalul acelei partide, normal au ars şi marea majoritate a programelor. Acum sunt puţine formaţii care mai scot programe de meci, Petrolul, Oţelul, FC Vaslui. Majoritatea au bilete personalizate, le strâng şi pe acelea.”

Insigne, fanioane, poze vechi, cărţi de sport şi reviste, alte piese ale colecţiei

Pasionatul de sport din Râmnic nu s-a oprit numai la programele de intrare de la meciuri, ale şi alte piese cu ajutorul cărora ar putea face un adevărat muzeu. „Am strâns de toate. Am şi multe fanioane, am şi insigne, am şi poze vechi, alb-negru, am toate cărţile de sport apărute, am reviste şi ziare ale vremurilor de demult. Toate sunt depozitate în apartamentul din Râmnic. Nu-i prea convine soţiei, că ocupă destul loc dar îmi înţelege pasiunea, nu are ce să-mi facă. Mă mai uit prin colecţiile mele, mai ales când fac un schimb. Sunt informaţii care au fost date uitării dar care aparţin istoriei sportului vâlcean. De exemplu, câtă lume mai ştie că Sorin Gângu a fost printre golgheterii României în două sezoane, în 1979-1980 şi în 1081-1982? Vă spun eu, a fost şi într-o companie selectă, alături de Cârţu, Iordănescu sau Marcel Răducanu. Sau mai ştie cineva cum arăta stadionul din Zăvoi la început? Eu am pozele”, ne povesteşte Teo Prisăcaru.

„Nu îmi vând colecţia pentru nimic în lume”

Teo Prisăcaru speră să îşi poate expune colecţiile şi să scoată o enciclopedie a sportului vâlcean: „De vândut sau donat nici nu mă gândesc. Toate sunt cotate, ar fi ceva bani dar nu vreau să vând, nu este o afacere, este numai o mare pasiune. Mi-ar plăcea ca toate aceste colecţii să fie expuse într-o expoziţie organizată, undeva unde să fiu sigur că nu se vor fura sau deteliora. Am în plan şi o enciclopedie a sportului vâlcean. De zece ani strâng la materiale, sper să o pot face. Trebuie să învăţăm şi noi de la cluburile de tradiţie din străinătate, care îşi respectă istoria şi care au muzee impresionante în care pasionaţii de fotbal se pot duce să le viziteze, să îşi cumpere un suvenir, să admire fanioanele vechi, programele de meci, pozele fotbaliştilor care au făcut istorie. Am fost în câteva dintre aceste muzee şi am rămas impresionat. Nu mai pun la socoteală că acele cluburi fac mulţi bani din biletele de intrare la acele muzee şi din suvenirurile care le vând. Aşa se face treabă.” Deocamdată, Teo Prisăcaru a făcut o pagină de internet interesantă (http://imipasadevalcea.wordpress.com),  în care a postat scanări ale multora din piesele colecţiei, dar şi informaţii despre sportul vâlcean.