La Bugiulesti-Tetoiu au existat primii hominizi

Joi, 21 Ianuarie 2010 | publicat in - Reportaj | autor - Bogdan Nicula | 3 Comentarii |

•    Autorităţile au uitat acest lucru, doar o pancartă parţial distrusă de intemperiile vremii mai aminteşte de acest lucru

În nivelurile străvechi de locuire, din punctele menţionate la Bugiuleşti, s-au descoperit unelte din oase de animale şi coarne de cervidee, precum şi o serie de pietre anume selectate de către fiinţe raţionale, spre a fi întrebuinţate ca unelte. Dintre toate, cele mai importante ştiinţific s-au dovedit a fi vestigiile materiale provenite din punctul denumit de către localnici “Valea lui Grăunceanu”. În acel loc, pe o suprafaţă restrânsă de numai circa 80 metri pătraţi, s-au “recoltat”, într-un impresionant număr, (câteva sute) de oase lungi (ale unor animale mari), toate rupte la ambele extremităţi pentru a se extrage măduva din interiorul acestora. Aproape tot pe atât de numeroase erau diferite cranii de animale, prezentând perforaţii prin care s-au scos din cutia osteologica creierii în vederea consumării lor ca hrană. Fapt deosebit de important, în punctul denumit “Valea lui Grăunceanu”, pe lângă oasele sparte cu scopul deliberat al extragerii măduvei, erau prezente o serie de oase lungi (femure) provenite de la picioarele animalelor ce fuseseră transformate în unelte prin spargerea lor dirijată, aplicându-se lovituri cu pietre ascuţite şi tăind oblic osul pe la mijlocul lungimii. Totodată, în lotul pietrelor locale folosite la spargerea oaselor s-au identificat şapte bolovani dintr-o rocă aparte, mai dură, necesari în procesul de rupere a capetelor oaselor aduse de pe Dealurile Slătioarei.

Mărturii arheologice reprezintă confirmarea prezenţei omului în Europa

Dar, semnificaţia ştiinţifică a descoperirii arheologice de la Bugiuleşti a sporit considerabil prin identificarea câtorva fragmente de oase aparţinând unuia dintre indivizii făuritorilor uneltelor din femure animaliere. Au fost găsite trei fragmente de oase provenite de la un hominid: o diafiză (diaphisis = partea de mijloc) de tibia (fluierul piciorului), precum şi două diafize de femur (osul lung al piciorului). Cele trei mărturii osteologice reprezintă aşadar cea dintâi confirmare a prezenţei hominizilor, nu numai pe teritoriul patriei noastre, ci şi pe cuprinsul continentului european, descoperire ce marchează o nouă etapă în cercetarea genezei fiinţei umane, aceea a apariţiei fiinţelor raţionale creatoare de unelte şi în cadrul emisferei nordice (Boreale) a pământului. După minuţioase studieri comparate a urmelor osteologice de hominizi provenite de la Bugiuleşti, antropologii români şi străini au confirmat ca fiind o realitate incontestabilă existentă şi pe cuprinsul Europei a hominizilor. Din studiul fragmentelor de oase ale hominidului se deduce că exemplarul de la Bugiuleşti era un  individ apreciabil de înalt (circa 1,70 m) ce îşi procura hrana îndeosebi prin vânarea animalelor din ţinut (fauna zonală). Modul original de obţinere a animalelor pentru hrană, prin hăituire spre terenul instabil de la ţărmul apei, dovedeşte un mod avansat de gândire a indivizilor aparţinători grupului australanthropilor olteniensi de la Valea lui Grăunceanu. Acestă remarcabilă descoperire a hominidului de la Bugiuleşti, deocamdată singura apariţie paleo-umană de pe cuprinsul Europei, se înscrie pe plan ştiinţific mondial ca un fapt de excepţie, făcând ca istoria apariţiei omului pe continentul nostru să fie corelată neapărat cu descoperirile din ţara noastră. Descoperirile de la Bugiuleşti, a căror vechime de cca 1,8 - 2.000.000 ani au fost atestate internaţional la Congresul de la Bratislava (1975).

Trimite acest articol