Ferma de chinchilla la Ladesti

Joi, 16 Iulie 2009 | publicat in - Reportaj | autor - Gabi Cirjaliu | 4 Comentarii |

•    Familia Alexandru şi-a încercat norocul cu o fermă de porci dar acum a ajuns să crească animale exotice

La Graniţa dintre comunele Lădeşti şi Fârtăţeşti, familia Alexandru s-a apucat de o afacere deloc obişnuită pentru locuitorii zonei. „Muică, am văzut şi eu. Cresc nişte şobolani în nişte cuşti. Nu ştiu ce animal este acela dar mi-a fost frică. Doamne fereşte”, spune o băbuţă care-şi face semnul crucii.

„Am încercat să creştem porci”

Alexandrina şi Traian Alexandru, oameni muncitori din Lădeşti, şi-au încercat norocul cu o fermă de porci, decişi să aibă propria afacere. „Am avut mult entuziasm, acum cinci ani când ne-am apucat. Am fost, am făcut proiect, am luat autorizaţie, ne-am apucat de construirea grajdului. Când am terminat, cu canalizare, cu tot ce trebuia, am încercat să accesăm şi noi fonduri, la judeţ. Am primit un răspuns care ne-a şocat. Între timp se dăduse o lege că ferma nu poate fi la mai puţin de 500 de metri de casă. Ar fi fost culmea să ne apucăm să dărâmăm tot şi să reconstruim în altă parte. Pământ aveam dar era păcat de munca noastră şi de banii investiţi. Am pornit-o fără ajutor, am ajuns să avem 100 de porci. A fost greu, muncă de dimineaţa până seara. Am muncit de ne-am spart. Munceam la câmp, tot ce scoteam de acolo băgam în fermă, în plus şi bani că nu le ajungea mâncarea produsă de noi. Soţul meu a şi surzit de la moară. Am decis să abandonăm, nimeni nu ne ajuta cu nimic. Am vândut toţi porcii, nu ne-am ales cu mare lucru, nu am avut profit.”, spune Alexandrina Alexandru.

„Chinchilla mi-au plăcut din primul moment”

De mai bine de doi ani, familia Alexandru s-a decis să înceapă o nouă afacere de care cei doi soţi sunt foarte mulţumiţi. „Acum doi ani a venit pe la noi copilul. El lucrează la Bucureşti. Ne-a văzut cum ne chinuiam cu ferma de porci. Ne-a băgat în maşină şi ne-a dus la un prieten de-al lui, la Târgu Jiu. Acolo ne-a arătat o fermă de chinchilla. Sinceră să fiu mi-a plăcut din primul moment. Era curat, animalele erau drăgălaşe. Copilul ne-a întrebat dacă vrem să facem şi noi o fermă. I-am spus că vrem deşi eram sceptică. Nu ştiam nimic despre aceste animale, nu văzusem niciodată. Doar auzisem de blana lor pe la o prezentare de modă a Mihaelei Rădulescu. Am cumpărat 36 de exemplare, am dat pe ele 180 de milioane”, explică doamna Alexandru.

Au ajuns la 250 de exemplare

Alexandrina şi Traian Alexandru au progresat rapid şi au acum una din cele mai mari ferme din ţară. „Sunt nişte animale foarte curate. Sunt prietenoase, relaxante. În acest an ne-am dezvoltat. Am reuşit să avem 150 de puiuţi, în total avem 250 de exemplare. Femela este matură la 7 luni, masculul la un an. Învăţ pe fiecare zi câte ceva nou, oricum este relaxant să îngrijeşti chinchilla. Nu au nume fiecare, eu le spun Boby la toţi. Îmi cunosc vocea, comunică între ei foarte mult dar eu simt că pot comunica şi cu mine. După ce naşte femela, masculul are grijă de familie, e o splendoare să te uiţi cum se iubesc. Mănâncă nişte granule vitaminizate pe care le cumpărăm de la o firmă specializată. Este un milion de lei vechi un sac. Le mai dau lucernă, gălbenele, muşeţel. Nu sunt pretenţioase. „Le plac stafidele, pentru ei sunt o delicatese. Le dau odată pe săptămână.”, spune Alexandrina Alexandru.

„Nu le vom tăia niciodată”

Cei doi lădeşteni sunt decişi să nu taie niciodată un animal din ferma lor de chinchilla. „Chinchilla poate fi un animal de companie excelent. Am înţeles că se şi mânancă dar este renumit pentru blana sa. Noi nu vom tăia niciodată un animal de aici. Ne-am ataşat prea tare de ele. Dacă va fi să vindem le vindem numai vii, nu tăiate. De la noi vor pleca în viaţă. Până acum am vândut 36 de exemplare, ne-am recuperat investiţia iniţială. Dar animalele au mers pentru începerea unei ferme, nu pentru blană. Oricum, băiatul nostru se ocupă de partea financiară. El a făcut şi o pagină de internet în care prezintă firma. A avut deja 500 de vizitatori. El ştie cu cât se pot vinde, unde le poate vinde. Noi doar îl ajutăm cu creşterea animalelor. Gând glumeşte cu noi spune că suntem angajaţii lui”, crede Traian Alexandru.

Îşi face singur cuştile

Traian Alexandru are şi o altă îndeletnicire de câteva luni, fabrică singur cuştile necesare în fermă: „Dădeam pe o cuşcă un milion. Mi s-a părut scump. Am demontat una şi am văzut cum este construită. Uşor, uşor am învăţat mecanismul şi acum le fac singur. E migălos, e greu dar economisim mulţi bani aşa. Pot face câte două cuşti pe fiecare zi. Am atelierul meu, sub un cort, la răcoare. Asta este, e afacerea noastră de care suntem foarte mândri. Poate cu ajutorul ei reuşim să ieşim din criză. Unii oameni din comună spun că noi creştem şobolani. Nu-i condamn, nici noi nu ştiam nimic despre aceste animale îăn momentul în care ne-am apucat. Acum am înţeles că mai sunt în apropiere două ferme. Acum s-au apucat, sunt la început. Noi îi vom ajuta dacă vor dori”.

Trimite acest articol