Artizani in fir de borangic

Joi, 15 Decembrie 2011 | publicat in - Reportaj | autor - Gabi Cirjaliu | Un comentariu |

• Familia Niculescu duce mai departe tradiţia creşterii viermilor de mătase şi ţesutul firului de borangic

Covoare, marame, ştergare, perdele, eşarfe, toate din mătase naturală produsă în gospodărie, care amintesc de cele ale bunicii, dar care totuşi sunt atât de contemporane. O familie din judeţul Vâlcea s-a apucat de crescut viermi de mătase în bătătură şi a ridicat, din nou, ţesutul firului de borangic la rang de artă. La 25 de kilometri de Rm.Vâlcea, pe drumul naţional 67 ce duce spre Tg. Jiu, se desprinde o şosea care pare că ar lua pieptiş versantul munţilor din apropiere. Străbaţi vreo trei kilometri ca să ajungi acasă la familia Niculescu din comuna Stoeneşti, comună unde există o fermă modernă pentru creşterea viermilor de mătase. Constantin şi Cristina Niculescu duc tradiţia mai departe şi afacerea de familie va fi moştenită de băiatul şi fata soţilor Niculescu, şi ei pasionaţi de creşterea vierilor de mătase.
Ca pe vremea bunicii

În gospodăria familiei Niculescu din Stroeneşti- Vâlcea, totul se face ca pe vremea bunicii. Viermii de mătase, aduşi la stadiu de ouă, sunt crescuţi cu grijă timp de 40 de zile până îşi fac propria „fabrică” de mătase, adică acea gogoaşe pe care viermele şi-o ţeşe în jurul lui. Apoi fiecare cocon este adunat şi deşirat  pentru a obţine firul de borangic care mai apoi va fi tors şi ţesut la războaiele de lemn din atelierul propriu. „Din păcate nu a prea avut de la cine să mă inspir. Nimeni nu mai creşte viermi de mătase. Cel puţin de 20 de ani nici nu se mai ştie că există viermi de mătase… Este destul de greu să duci tradiţia mai departe, dar fiind o plăcere nu mai luăm în considerare greutatea, adică totul însemnă muncă, iar dacă munceşti şi vine şi remuneraţia pe urmă…este bine. Noi am pornit destul de timid pentru că nu am avut dud să creştem viermii de mătase, mai mult nu am avut nici spaţiu unde să îi creştem, dar în vremurile de acum, cred că un sprijin pe moment din partea copiilor este unul real pentru a ne ajuta să e dezvoltăm mai mult. Ei sunt tineri şi avem nevoie de ei la calculator, la acte””, spune Cristina Niculescu.  Pe de altă parte, copiii Cristinei Niculescu susţin că s-au alăturat afacerii începute de părinţi fără prea multă insistenţă din partea acestora din urmă, iar faptul că au şansa de a duce, într-un fel, tradiţia costumului popular mai departe, a fost un motiv în plus pentru a intra în lumea viermilor de mătase. “Mai de plăcere, mai de nevoie, am acceptat şi consider că încă mai este nevoie de astfel de produse pe piaţa românească deşi lumea s-a cam dezobişnuit să folosească îmbrăcămintea populară. Eu tind, însă, să cred că  în timp, o să se mai schimbe lucrurile”, ne-a mărturisit băiatul creatoarei populare Cristina Niculescu. Speranţă pe care o nutreşte şi sora lui căreia nu i se mai pare greu de lucrat la război. “Am învăţat de la mama şi de la bunica şi nu mi se mai pare greu. De exemplu, o maramă de doi metri, o realizez în două zile maxim, însă depinde acum şi de câte iţe are războiul…dacă are 12, e ceva mai greu, însă nimic nu mi se mai pare acum greu pentru că mă gândesc că este frumos să păstrăm tradiţia”, consideră fiica Cristinei Niculescu.
Armata de viermi de mătase

Creşterea viermilor de mătase este o afacere cât se poate de serioasă, ba chiar destul de costisitoare căci, în ciuda faptului că sunt mici, viermi sunt adevăraţi devoratori de frunze de dud. Într-o lună „armata” din Stoeneşti consumă câteva sute de kilograme de frunze, aşa că pentru a avea „provizii” suficiente, familia Niculescu şi-a pus pe picioare  şi o plantaţie serioasă de duzi.  De multe ori este însă nevoită să apeleze şi la plantaţiile înfiinţate pe vremea comuniştilor în localităţile învecinate, care au mai rămas în picioare. „Trebuie să le facem curăţenie. Le schimbăm stratul. Au stat şi au dormit. Ieri s-au trezit şi acum trebuie să le schimbăm stratul. Aproximativ în fiecare zi trebuie schimbat căci acum mănâncă foarte mult… Nu am calculat cât mănâncă, dar foarte mult. Acum le-a pus frunză, dar până diseară trebuie să le mai punem de trei ori…”, completează doamna Niculescu. Fermă în înţelesul deplin al cuvântului, dacă ţinem seama că toţi membrii ai familiei Niculescu obţin anual cel puţin 100 de kilograme de mătase naturală.

Borangicul, ţesut în gospodărie

Meşterii populari din Vâlcea sunt printre cei câţiva întreprinzători din ţară care se mai ocupă de creşterea viermilor de mătase, şi cu siguranţă singurii care mai ţes în gospodărie borangicul. Au făcut din această îndeletnicire, moştenită de la părinţi, o afacere de familie care se vinde bine la târgurile meşterilor populari din ţară. „Până să ne apucăm de creşterea  viermilor ţeseam bumbac şi mergeam pe la târgurile organizate şi am văzut că nimeni nu mai ţese pe borangic şi am zis să ne apucăm să creştem viermi de mătase să mai ţeasă cineva şi pe borangic”, spune Constantin  Niculescu. Fiecare stofă din borangic care iese din mâna ţesătoarei din Vâlcea, este unică. Predomină obiectele vestimentare tradiţionale, cărora  Cristina Niculescu le dă şi o tentă modernă: le vopseşte în culori vii obţinute din plante. Munca este însă destul de laborioasă şi cere timp. Maramele, ştergarele, şalurile, dar şi alte bijuterii vestimentare pot fi admirate la mai toate târgurile şi manifestările meşterilor populari din întreaga ţară unde familia Niculescu poate fi recunoscută după gogoşile de mătase pe care le poartă oriunde, iar dacă paşii vă vor îndrepta către meşterii din Stoeneştii Vâlcii, curioşi să vedeţi drumul magic al mătăsii, să ştiţi că la fel de primitori sunt în oricare zi asemenea cum îi găsiţi la târgurile de profil.