Afacere cu legume in orasul minerilor

Joi, 16 Septembrie 2010 | publicat in - Reportaj | autor - Gabi Cirjaliu | Un comentariu |

•    Berbeşteanul Irinel Mănescu şi-a investit în solare banii câştigaţi în străinătate şi afacerea sa merge ca pe roate în plină criză financiară

Înainte de 1989 şi ani buni după revoluţie, locuitorii Oraşului Berbeşti au trăit de pe urma mineritului. După ora 17.00 şi până târziu în noapte cârciumile din localitate erau pline de ortaci, la magazinele alimentare era mai mereu cozi, iar la sfârşit de săptămână patronii de discoteci făceau mici averi de pe urma consumaţiei care se făcea. Echipa de fotbal locală făcea legea în Liga a III-a şi avea o bază modernă pentru acele vremuri. În ultimii ani, însă, mineritul a mers din ce în ce mai prost, mulţi dintre ortaci şi-au pierdut locurile de muncă. Cei care au mai rămas în sistem au fost daţi în şomaj tehnic de câteva zile, iar Berbeştiul pare acum un oraş părăsit, mai ales când se lasă seara. Tinerii din oraş par a nu avea nicio şansă în oraşul care şi-a pierdut principala activitate şi marea majoritate pleacă în străinătate, prin diverse locuri din ţară sau la Râmnicu Vâlcea pentru a-şi face un viitor. Aşa a procedat şi Irinel Mănescu, numai că tânărul de 30 de ani s-a întors în localitatea natală şi de patru ani a reuşit să pună pe picioare, cu banii strânşi, o afacere proprie de care este foarte mulţumit.

Nemţii i-au dat ideea

Pe Irinel l-am găsit într-unul din puţinele localuri din oraş care mai reuşesc să strângă ceva clienţi, sorbind pe fugă o cafea. A construit în gospodăria proprie trei solare mari la care munceşte zilnic alături de soţie şi de mamă. Ideea i-a venit după ce a văzut în Germania ceva asemănător: „Eu am lucrat ani buni ca şofer pe tir. Nu am avut unde mă angaja la Berbeşti, mineritul deja nu prea mai mergea. Am tranzitat toată Europa ca şofer, de cele mai multe ori am mers în Germania. Acolo am văzut multe. Am văzut un bătrân de 70 de ani care singur avea 250 de vite. Singur se îngrijea de afacere şi îi mergea excelent. Mă miram pentru că la noi o familie abia de poate ţine câteva vaci în cel mai fericit caz. Nu e ca la noi, acolo dacă ai o idee de afacere şi putere de muncă statul te ajută imediat. Am mai văzut şi nişte sere moderne, am intrat în ele şi mi-au plăcut.  M-am gândit că şi eu pot face aşa ceva acasă la Berbeşti şi m-am apucat de muncă. Nu am împrumutat bani, nu am luat subvenţii niciodată, tot ce am făcut, am făcut cu banii pe care i-am strâns. Acum am trei solare, dintre care două cu încălzire centrală şi unul cu încălzire în pământ. E afacere de familie. Muncesc eu, soţia mea şi mama mea. Suntem foarte mulţumiţi, este o afacere bună de care sunt foarte mândru.”

”O greşeală te costă şase luni de muncă”

Tânărul din Berbeşti este decis să îşi extindă afacerea, dar este decis să ”nu întindă mai mult decât îi permite plapuma”. ”Cine spune că nu se fac bani din agricultură minte. Dacă pui suflet şi munceşti, faci treabă. Eu am şi utilajele mele pe care le-am cumpărat. Unele la mâna a doua, altele noi. Important este că nu am nevoie să împrumut nimic de la nimeni, nici să angajez pe cineva pentru diverse lucrări. Vreau să mai fac încă două solare şi apoi mă voi opri. Un proverb spune că nu este bine să te întinzi mai mult decât te ţine plapuma şi este foarte adevărat. Atât putem munci, atât facem. O extindere mai mare ar însemna oameni angajaţi din afara familiei şi de acolo pot începe problemele. Când nu ai controlul total asupra afacerii nu cred că e bine. Oricum, acum suntem foarte mulţumiţi. Avem şi avantajul că toate legumele pe care le producem ne sunt cumpărate de o persoană din Craiova care vine, le încarcă şi le plăteşte. Mai dăm şi la vecini, dar cantităţi mici. Întotdeauna mă sfătuiesc cu omul care ne cumpără legumele. Îmi spune ce merge, noi punem în pământ, muncim şi livrăm. Am făcut roşii, castraveţi, ridichii, fasole, salată verde. Contează foarte mult seminţele pe care le cumperi, noi cumpărăm numai seminţe de calitate şi succesul este garantat. În plus trebuie să pui suflet şi să faci totul cum trebuie. Eu am învăţat de unde am putut, din cărţi, de pe internet, direct de la nemţi. Nu e de joacă, orice greşeală te poate costa o jumătate de an de muncă şi e păcat. Sincer să fiu, de patru ani nici nu mai ştiu cât costă roşiile sau castraveţii pe piaţă. Nu am cumpărat niciodată”, mărturiseşte bărbatul.

”Criza financiară va fi urmată de una alimentară”

Irinel este sigur că afacerea sa are viitor şi că nu va avea probleme financiare: ”Probabil voi încerca să accesez şi ceva fonduri europene chiar dacă sunt conştient că voi fi sigur numai pe forţele mele. Sunt convins că această criză financiară va fi urmată de una alimentară şi în acest caz afacerea mea de familie nu poate să moară. Tot ce produc eu, este sută la sută natural. Ca îngrăşământ folosesc numai bălegarul de foarte bună calitate, adică unul cât se poate de vechi. Au fost şi destui vecini sau prieteni care au venit, s-au uitat, m-au întrebat diverse. Le-am răspuns la toate întrebările şi i-am sfătuit să înceapă şi ei ceva asemănător. Până acum nimeni nu s-a încumetat, dar probabil îmi vor urma exemplul pentru că este aproape sigur că mineritul din zonă este pe cale de dispariţie şi atunci ce poţi face în Berbeşti. Mai este varianta cu animalele, dar în acest moment kilogramul de carne se vinde de către producător cu 10 lei. Şi gândiţi-vă câţi bani se bagă în furaje, vaccinuri, plus alte multe cheltuieli. La mine e mai simplu, legumele cresc din pământ”.

În plan – făbricuţă de conserve

Mănescu are în plan şi o altă idee de extindere a afacerii – o făbricuţă de conserve: ”Sunt perioade în care legumele se dau la un preţ mic, atunci când piaţa este suprasaturată. În acea perioadă poţi merge şi în pierdere. M-am gândit că nu ar fi rău să îmi extind afacerea cu o linie de făcut conserve. Deja am studiat ideea, m-am orientat de unde pot lua utilajele şi cred că voi face ce      mi-am propus. Dacă fac treabă bună sunt sigur că vor fi comenzi destule  de la  restaurante şi alte unităţi alimentare. Oriunde se consumă de exemplu castraveciori muraţi lângă o friptură bună, nu? Sunt decis să scos în solarele mele tot ce se cere. Am văzut că în câteva locuri din ţară oamenii s-au apucat de cultivat tutun. Deocamdată cred că nu este momentul să iau în calcul această variantă, rămân pe legume, dar dacă va trebui o voi face şi pe asta”, ne spune tânărul afacerist din Berbeşti.