PREGATIREA SI INTRETINEREA BUTOAIELOR PENTRU VIN

Joi, 10 Septembrie 2009 | publicat in - Uncategorized | autor - Sabin Dragnea | 3 Comentarii |

Campania de toamnă în viticultură este destul de aproape şi trebuie să  pregătim din timp butoaiele pentru păstrarea vinului, deoarece calitatea acestuia depinde în mare măsură de vasul în care este păstrat.
Butoaiele pentru vin se confecţionează din stejar sau gorun şi în micile gospodării sunt utilizate atât pentru fermentarea , cât şi pentru maturarea şi stocarea vinului.
Întreţinerea butoaielor, începând de la cele noi până la cele oţetite sau mucegăite, prezintă o serie de particularităţi, de care viticultorul trebuie să ţină seama.
•    Pentru vasele noi, cea mai importantă acţiune este detanizarea, care se face cu scopul îndepărtării excesului de tanin din doage. Detanizarea se poate face prin două procedee mai expeditive : tratamentul cu vapori şi tratamentul cu sodă calcinată.  Pentru că primul procedeu nu este la îndemâna micului viticultor, soda calcinată rămâne cel mai sigur remediu pentru scoaterea taninului din butoi. Tratamentul cu sodă calcinată se face  după ce butoiul a stat plin cu apă 2-3 zile. După scurgerea apei, în butoi se introduce apă fierbinte ( circa 10 litri pentru fiecare 100 litri din volumul vasului) şi sodă calcinată ( 200-300 grame la 10 litri apă fierbinte). Se bate cepul şi se rostogoleşte butoiul, întorcându-se pe ambele funduri ( 60-90 minute). Soluţia de sodă se scurge înainte de a se răci apa, după care se fac clătiri succesive cu apă rece, până ce apa iese limpede. La terminarea operaţiei, butoiul se umple cu apă rece şi se lasă până a doua zi, când se verifică operaţia de detanizare. În acest scop se ia o probă de apă într-un pahar şi se adaugă puţin calaican (sulfat de fier), care se poate cumpăra din magazinele de substanţe chimice. Dacă apa nu-şi schimbă culoarea înseamnă că detanizarea este reuşită; dacă însă apa se colorează în negru-albăstrui, înseamnă că mai există tanin şi operaţia trebuie reluată.
Pentru vasele de mare capacitate, care nu se pot rostogoli, nu se poate aplica reţeta de mai sus. În asemenea cazuri se recomandă umplerea vaselor cu apă şi menţinerea ei câteva zile, după care se schimbă de câteva ori. Rezultate bune se obţin atunci când se foloseşte apă sărată ( 5 kg de sare la 1000 litri de apă), care se menţine în vas timp de o săptămână. În orice caz, se recomandă ca vasele să nu fie utilizate de la început pentru maturarea vinurilor, ci mai întâi să se folosească pentru fermentarea mustului şi formarea vinurilor.
•    Butoaiele oţetite se clătesc cu apă şi acolo unde există posibilitatea se aburesc circa 30 de minute sau se spală cu apă fierbinte şi sodă calcinată (300-400 grame  la 10 litri apă, pentru fiecare 100 litri din volumul vasului). O altă reţetă eficace este folosirea varului nestins ( 1 kg de var la 10 litri apă, pentru fiecare hectolitru din capacitatea butoiului). Se introduce soluţia în butoi, apoi se bat cepurile şi se agită pe toate părţile. După 24 de ore, vasul se clăteşte foarte bine cu apă.
•    Butoaiele mucegăite se igienizează mai greu. Atunci când sunt uşor mucegăite, ele se clătesc bine cu apă rece, dacă se poate se freacă cu o perie de-a lungul fibrei şi se clătesc din nou. După aceea se tratează timp de 30 minute cu o soluţie de sodă calcinată ( 10 %) fierbinte. Se poate folosi şi soluţia de permanganat de potasiu. Dacă mucegăirea este mai profundă, se desface vasul, se arde cu flacără şi se curăţă prin răzuire, după care se montează la loc. În continuare se aplică un tratament ca cel descris mai sus.
Indicat este ca vasele să fie întreţinute în perfectă stare, încât să nu se ajungă la deprecierea lor, pentru că remedierea este uneori imposibilă.
Butoaiele se clătesc imediat după golire, cu apă rece, de câteva ori şi dacă nu prezintă mirosuri străine, se pun cu cepul în jos până se zvântă. Apoi se pun în poziţie normală şi se arde în interiorul lor un fitil mic de pucioasă, într-o afumătoare specială. Fitilul de pucioasă se pregăteşte prin înmuierea în pucioasa topită a unor fâşii de hârtie cartonată lungi  de circa 20 cm şi late de 2-3 cm. Un asemenea fitil are circa 2- 3 grame sulf şi degajă prin ardere 4-6 grame bioxid de sulf gazos.La vasele  până la 200 litri capacitate se ard 1-2 fitile; la vasele cu capacitate de la 200-500 litri se folosesc 2-3 fitile, la peste 500 litri este nevoie de 3-4 fitile.
Operaţiunea se repetă la un interval de 1-3 luni.

Trimite acest articol