Fertilizarea cu ingrasaminte organice pe pasuni si pe fanete

Joi, 14 Ianuarie 2010 | publicat in - Uncategorized | autor - Sabin Dragnea | Nici un comentariu |

Nu este o noutate faptul că, în absenţa fertilizării cu îngrăşăminte, de la un an la altul, terenurile destinate păşunatului sau pentru producerea furajelor conservate sub formă de fân sau de siloz devin tot mai sărace în nutrienţii necesari creşterii şi dezvoltării plantelor, ceea ce face ca producţiile obţinute să scadă atât cantitativ, cât şi calitativ - nutriţional.
Datorită rolului lor ameliorativ complex exercitat asupra însuşirilor fizice, chimice şi trofice ale solurilor, utilizarea îngrăşamintelor organice naturale determină importante sporuri de producţie. Se apreciază că prin fertilizarea cu gunoi de grajd, al cărui efect pozitiv se eşalonează în principal pe o perioadă de trei-patru ani, sporurile de producţie realizate sunt în medie pe patru ani de 70%.
În plus, în cazul pajiştilor permanente, în urma aplicării fertilizanţilor organici proveniţi de la animale, se îmbunătăţeşte radical compoziţia botanică a covorului vegetal, înmulţindu-se speciile de ierburi cu o valoare nutritivă ridicată, în detrimentul celor slab comestibile şi mai puţin valoroase.
Folosirea raţională a îngrăşămintelor organice asigură, pe lângă economisirea îngrăşămintelor chimice azotoase, a căror fabricare necesită un consum mare de energie, şi integrarea în circuitul biologic al solului a dejecţiilor organice, altfel inutile şi poluante.
Totuşi, cantităţile mari ce trebuie transportate (20-40 tone) la distanţe uneori destul de mari, precum şi sursele lor limitate, impun folosirea acestora cu precădere la înfiinţarea de noi pajişti semănate unde, fiind încorporate în sol odată cu pregătirea patului germinativ, vor determina o valorificare mai eficientă a noilor păşuni.