SOS bisericile de lemn din Valcea

Joi, 17 Noiembrie 2011 | publicat in - Cultura | autor - Letitia Lazar | Nici un comentariu |

Florin Epure, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Vâlcea, a prezentat joi, 17 noiembrie, la Colegiul Prefectural Vâlcea, un raport amănunţit privind situaţia bisericilor de lemn din judeţul Vâlcea, clasate în Lista Monumentelor Istorice.  Directorul a tras un semnal de alarmă privind starea de degradare a unor lăcaşuri de cult. Pentru a atrage atenţia oficialităţilor dar şi pentru promovarea acestor inestimabile valori, Direcţia pentru Cultură a editat un album care se va numi „Bisericile de lemn din judeţul Vâlcea”.

„Din 800 de coduri de obiective Lista Monumetelor Istorice, 88 sunt biserici de lemn, clasate în Lista Monumetelor Istorice, din care trei sunt de categoria A, construite într-o perioadă cuprinsă între secolul al XVI-lea şi până la primului război mondial. Valoarea lor în ansamblu este inestimabilă pentru cultura românească. Ele fac parte integrantă şi definitorie din identitatea naţională. În secolele XVIII  şi mai ales XIX multe biserici de lemn din Vâlcea au fost tencuite şi pictate imitând în mod special pe cele de zid. Unele biserici de lemn au fost chiar completate cu catapetesme, altare sau pridvoare de zid. Ele constituie zestrea cea mai de preţ a vâlcenilor, alături de marile mănăstiri şi schituri”, a declarat Florin Epure.

Biserici de lemn care râd
Biserica cu hramul “Cuvioasa Paraschiva” din satul Mariţa, comuna Vaideeni de categorie A, construită între anii 1556-1557, este cea mai veche biserică de lemn din Vâlcea, dar şi cea mai timpurie cunoscută la sud de Carpaţi. În anul 2008 a primit Avizul Ministerului Culturii pentru următoarele lucrări: refacerea fundaţiilor şi elevaţiilor, ridicarea pe verticală a tălpilor de lemn, tratament chimic preventiv pentru stoparea atacului biologic, refacerea pardoselilor din stejar în pronaos şi cărămidă în naos, refacerea acoperişului de şiţă, curăţarea materialului lemons, refacerea instalaţiei electrice, trotuar perimetral. A fost cuprinsă în proiectul iniţiat de Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru restaurarea a “16 biserici de lemn” din ţară şi a primit finanţare.
La Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni au fost transferate şi salvate trei biserici de lemn: „Adormirea Maicii Domnului” din Mângureni, comuna Nicolae Bălcescu (1785), „Intrarea în Biserică” din satul Mreneşti, comuna Creţeni (1771), adusă în anul 2004 şi “Sfântul Nicolae” din cătunul Angheleşti, comuna Pietrari (1737), în curs de montare. O biserică de lemn cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, din satul Palanga, comuna Amărăşti a fost strămutată în curtea Mănăstiri Curtea de Argeş
O altă biserică de lemn salvată într-un muzeu din judeţul Vâlcea este Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” de la Memorialul Nicolae Bălcescu, din satul Valea Bălcească, comuna Nicolae Bălcescu. Biserica de lemn, un monument istoric de categoria valorică A, este construită de sătenii din Gâltofani în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sau la începutul secolului al XIX-lea, a fost strămutată la Conacul Bălceştilor în anul 1973.
Biserica cu hramul ”Sfântul Nicolae” din Valea Mare, oraşul Berbeşti, a fost ridicată în anul 1776. Biserica a fost salvată de la ruinare în anul 2008 prin mutarea ei pe un loc nou, în Berbeşti. După remontare, interiorul a fost repictat. Pictura nouă a fost realizată în anul 2009, în tehnica frescă, de către pictorul profesor universitar Sava Nicolae. Lucrările au fost posibile datorită Companiei Naţionale a Lignitului - Oltenia, Exploatarea minieră Berbeşti  şi S. C. Star group SRL.

Biserici de lemn care plâng
Nevoile de conservare ale bisericilor de lemn sunt în cele mai multe situaţii mult peste resursele locale. Restaurările conduse de specialişti sunt la rândul lor enorm de scumpe şi de multe ori exagerate.
Biserica din satul Suieşti, comuna Stăneşti (1748), mutată din satul Gâlgău, judeţul Sălaj, în anul 1950, de Patriarhul Iustinian Marina, se află în stare proastă de conservare. Biserica de lemn a fost ridicată în vatra veche a satului Gâlgău, conform tradiţiei, în anul 1658. Există pericolul ca acoperişul din şiţă şi unele părţi din structura de rezistenţă să cedeze în scurt timp.
Biserica de lemn din Urşi, din comuna Popeşti, a fost construită în 1775, având un sistem structural realizat din bârne suprapuse din lemn de stejar. În 2010 a fost publicată, în Monitorul Oficial, Hotarârea de Guvern 426 conform căreia biserica de lemn din Urşi era inclusă în planul de investiţii în turism pe 2009 a Ministerului Turismului şi propusă pentru restaurare. În luna noiembrie 2009 Consiliul Judetean Vâlcea a organizat licitaţia publică pentru lucrările de intervenţie de urgenţă la trei biserici de lemn din Vâlcea, dintre care una este cea de la Urşi. Biserica de la Urşi primeşte conform Autorizaţiei de Construire suma de 18.000 euro, necesari intervenţiei de urgenţă, dar la licitaţie nu se prezintă nimeni, în consecinţă fondurile nu sunt folosite şi se întorc la bugetul de stat. În iunie 2010 bolta bisericii s-a prăbuşit.
Biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din Sineşti, comuna  Sineşti, ctitorită în anul 1746 de preotul Stanciu şi diaconul Ilie Nedelcu extinsă în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În 12 septembrie 2004 biserica a fost grav avariată de un incendiu. Astăzi se mai pot vedea ruinele zidurilor. Nici până acum nu s-au găsit soluţii pentru refacerea ei.
„Acestea sunt doar câteva din bisericile de lemn aflate în suferinţă, care aşteaptă urgente lucrări de consolidare şi restaurare altfel în câţiva ani se vor pierde. Vă rog să fiţi solidari cu instituţia noastră şi cu deţinătorii acestor valori ale artei lemnului, în efortul de a găsi soluţii pentru atragerea de investiţii pentru reabilitarea lor”, a mai adăugat directorul Florin Epure.