Originea limbajului: arbitrarul semnului lingvistic

Joi, 15 Decembrie 2011 | publicat in - Cultura | autor - admin | Nici un comentariu |

Se întelege prin arbitrar faptul că în natura obiectului nu există elemente care să oblige la folosirea unui anumit complex sonor şi nu a altuia, astfel că fiecare limbă foloseşte alt termen pentru a exprima una şi aceeaşi idee (Al. Graur, TLG, 1971, p.190).

Alţi autori vorbesc de forma întâmplătoare în diferite limbi (P. Miclau). De la Saussure încoace oamenii de ştiinţă susţin arbitrarul semnului lingvistic şi se citează “casă”, “gât”, copac etc. care au forme diferite în limbile lumii. Aceasta e o axiomă falsă întrucât cuvintele nu sunt arbitrare, forma nu e întâmplătoare, ci explicabilă şi legată de ceva. Saussure şi urmaşii lui sunt victime ale Societatii de Lingvistică din Paris, care a interzis cercetarea originii limbajului.
Noi vom demonstra falsitatea arbitrarului semnului lingvistic chiar discutând situaţia cuvintelor cu sensul “casă”. Locuinţa primitivă  era un adăpost de formă aproximativ rotundă cum sunt şi astăzi casele de eschimoşi, la zulusi (Africa de Sud), în toată Africa, Asia, corturile indienilor americani etc. Rotunjimea caselor preistorice aminteşte de forma soarelui. Noi am găsit peste 70 de cuvinte cu sensul “casă” şi toate provin de la soare.
1)    În limba adzerma din Niger hu înseamnă “casă, exact ca soarele î sentani, din Papua Noua Guinee, în teribe din America Centrala este u “casa”cu h dispărut.
2)    Locuinţa se chema so în djoula (Mali), la fel ca numele soarelui în Koyukon (Alaska)! Este sigur că acum câteva zeci de mii de ani strămoşii acestor populaţii locuiau împreună sau au fost în contact şi acest lucru este valabil pentru toate exemplele ce se vor da în continuare.
3)    Indo-europeanul*kath “casa”= kath “soare” în etruscă, asemănător kot în melaneziană, kuat în camaiură (Brazilia).
4)    Casa latinească, cu etimologie necunoscută, explicate  de noi prin dacic *kas-, se compară cu vorba kasa “soare” în limba koaia (vestul Braziliei).
5)    Kad, locuinta iraniană aminteşte de forma soarelui în bagirmi, anume kada “soare” în Chad.
6)    La baza i-e *dom, dama în sanscrită trebuie să stea ndama, astrul  zilei, în limba masai (Kenya), hidoma “soare” la amerindieni.
7)    Quechua wasi “casa”(Peru) se compară cu was “soare” în molalla (Oregon).
8)    În zulu (Africa de Sud) casa se numeste dlu şi o comparăm cu dlo “soare” în teribe (America Centrala);
9)    şi 10) Lu este locuinta în limba bua din Africa şi sirenik (aleutina) şi poate fi din dlu  ori din eskimosul  iglu, ce se compara cu g ali “soare” în klatskanie (amerindiana).
11) Fata de garri “soare” în ngadjon (Australia) avem gar “casa” în harari, Etiopia, guri, goro în Somalia, ger în mongolă.
12) Varianta cu k e în ţigăneşte ker “casa”, dar care se apropie de keri, astrul zilei în tariano, America de Sud.
13) În schimb wolof (Senegal) pentru “locuinţă” este kir şi ne gândim la vorbe iranice kir, kur, ambele “soare”.
14) şi 15) În Somalia “casa” se mai zice sar, amintind de sare “soare” în limbi din Papua Noua Guinee şi qala ce se compară cu kala, Kalynda soarele hawaian, respectiv indian.
16) Ma “locuinta” in dabu, < tibetanaul şi nyima mai ales hama în sierra popoluca.
17) Cunoscută izba slava ne face să ne gândim la izuba “soare” în limbi bantu, Africa, cu u > i, y si apoi dispărut; vezi şi a izbi;
18) Casa baltică e nams, namas şi se compară cu numu “astrul zilei” în chorotega (America Centrală);
19) În schimb na “casa”  în haida (Canada) aminteşte ori de cuvintele baltice sau decupat din rana “soare” în hausa, Nigeria; alte denumiri ale luminatorului diurn cu n sunt ne în burmeză, ni în japoneză şi mizoram, India, nu în hmong (China).
20) – 22) Chinezii zic tien “casă, palat” exact ca şi denumirea cerului rotund şi  acoperitor, dar mai spun shi, numele soarelui la amerindieni (vezi lucrarea noastră Eseu despre originea limbilor, elemente de filosofie a limbajului, Craiova 2010, passim), respectiv  sha.
23) Darimo “casa” în tagotă, Australia, ne arată pe viu relaţia casei cu soarele: în aceeaşi limbă dari “ästru diurn”. Interdicţia Societăţii de Lingvistică din Paris (1866) de a studia originea limbajului a dus la concluzia nefericită a lui Saussure, necontrazis de nimeni cu privire la caracterul arbitrar al formei cuvintelor, acceptat ca o dogmă.
24) – 25) Finlandezii numesc locuinţa koti, cuvânt iranian din i.e. *kat; dar şi talo “casa”, cf. taal “soare” în tubatulabal, Mexic (vezi Eseu ……, p. 29).
26) Ebraicii zic bait amintind de pay  “soare” în kiowa (America de Nord), de bi în otoe (amerindian) +t, suf. de feminin.
27) – 28) ) Bon în bambara (Mali), seamănă cu banu “soare” în indiana, bon “zi” în osetina; în albaneză e bun “colibă la o stână” .
29) În egipteana modernă casa se zice pero ce aminteşte de ker pe tigăneşte cu k/p, dar şi de pari “soare” în yupultepec, amerindiana.
30) Arabul manzil se explica prin mandu, soarele arborigenilor din Australia.
31) Cortul e socotit cuvânt neogrecesc, după noi există o legătură cu kor “soare” în didinga, Sudan, şi cu akerta, astrul zilei în yupik, Alaska.
32) – 33) Bordei, origine necunoscută, este explicat de noi prin comparaţie cu barg “soare” în limba  lak din Daghestan, de unde şi burg “castel” în germanice plus suf. – ei, borgei, varianta existentă în Banat în nordul Olteniei (confirmare telefonică academician Grigore Brâncuşi, Bucureşti) apoi cu g/d s-a ajuns la bordei. Acest tip de locuinţă avea baza rotundă şi aminteşte de forma astrului luminator.
34) – 35) Calli “casa” în Mexic şi coliba românească se aseamănă cu kala “soarele” hawaian.
36) În limba araucană din Chile casa se cheamă ruka şi o punem în relaţie cu arka “soare” în sanscrită.
37) Idiomul baule din Coasta de Fildes areswa “casa” exact acelaşi cuvânt sua “soare” în chibcha, Columbia.
38) Daki “casa, camera” în hausa, Nigeria, daka “soare” în makah, nativ Americana.
39) Locuinta ware în ijo, Nigeria aminteşte de waran “soare” în kairiru, Papua Noua Guinee, şi de wara “stea” în aymara, Bolivia.
40) Lar “casa” în galego, Spania, ne duce cu gândul la soarele lara din ius Aru, Indonezia.
41) Japonezii numesc locuinţa ie şi se crede că vine din ipe  “soare” în kuna.
42) Fare în tahitiană seamănă cu hare “astru luminator” în Papua Noua Guinee (vezi Eseu, ….. passim).
43) Casa aleutina ula e în legătură cu o variantă  a lui Apolo eventual la “soare” în hawaiană (kala conţine articolul  ka, exact ca şi în somaleză, limba khasi, India etc. .
44) Ki “”casa” în uto azteca, Mexic, pare decupare din terki, soarele la chukchi, Chukotka în Extremul Orient rus.
45) Casa în kebu, vai (niger – congo) se zice ku şi se compară cu vorba kuu

Prof. Cârstoiu Ion (Bălceşti)