SFARSITUL SE AMANA

Joi, 15 Decembrie 2011 | publicat in - Editorial | autor - Dona Tudor | Nici un comentariu |

Bolnavii de viitor, se grăbesc, frenetic, să tragă semnalul de alarmă.
Anunţul că omenirea piere e de  aceeaşi vârstă cu omenirea. Apocalipsa
din anul 2000, ne-a găsit pregătiţi de pieire şi pieirea n-a venit. Cu un an înainte, trecuse peste noi eclipsa de soare şi noi ne-am
uitat la ea şi la televizor.
Din verbul  a ne uita,  rămâne infinitivul lung, uitare. După ce
ajunge prezent, viitorul ajunge şi el, uitare. Oare? Dar dacă intră
permanent în prezent? Bolnavii de viitor cred  în eternitatea
viitorului. În  puterea culturii. În puterea ştiinţei. În puterea
civilizaţiei. Cu unul dintre bolnavii de viitor, m-am întâlnit
săptămâna trecută, la o reuniune intitulată “Media şi puterea politică” din cadrul poiectului JOBS, adică Jurnalismul - Ocupaţie în Beneficiul Societăţii, proiect derulat de Facultatea de Jurnalism, de la  Universitatea
Hyperion din Bucureşti, în cadrul  Programului Operaţional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. El se numeşte Alexandru
Mironov. Personalitate multiplă a lumii culturale  şi ştiinţifice.
Fondator şi promotor al jurnalismului de ştiinţă în România.
În timpul expunerii, se auzea în sală doar respiraţia
participanţilor. Tineri, intraţi de un an-doi, în maturitate.
Interesaţi şi fascinanţi de temele prezentate. La plecare, domnul
Alexandru Mironov, a lăsat pe un pupitru, numărul 2, anul LX, al
revistei “Ştiinţă &Tehnică”. Am răsfoit, alături de studenţi, paginile
ei.  Editorialul semnat de Alexandru Mironov, consemna, în
deschidere, bucuria magică  a reapariţiei revistei: “Decolare
reuşită: primul număr al revistei “S7T resuscitată” (citeşte: ultima
serie nouă ) literalmente a explodat social, în aplauzele naţiunii şi
acum, la o lună de la Big Bang, observaţi-o pe “S7T’  cum se dilată,
se aprofundează, îşi caută forma de evoluţie potrivită - dar categoric
se anunţă ca un semnal de întoarcere a societăţii româneşti în
civilizaţie, societate acum rătăcind printre ştirile vedetelor de
carton cu paie  antiunii şi disputele politice sterile. Ce mai, am
decolat …”
Entuziasmul este molipsitor. Poate că ar trebui să ne molipsim puţin
de entuziasm.
Să ne îmbolnăvim puţin şi de viitor. Să ne pregătim viaţa, pentru viaţă.
Îi admir  şi eu pe cei care au puterea să sădească arbori!  S-ar putea
ca  timpul  să nu le mai dea răgazul de a sta la umbra lor.
Cu oameni ca ei, sfârşitul se amână.