SCOALA DE FACUT TARANI

Joi, 26 August 2010 | publicat in - Editorial | autor - Dona Tudor | Nici un comentariu |

Din biografia unui geograf şi etnograf român, Simion Mehedinţi, pun deoparte câteva jaloane şi avem conturul unei existenţe speciale, tumultoase şi elocvente. S-a născut la 16 septembrie 1868 în Soveja de Vrancea, într-o familie cu 11 copii dintre care în viaţa au rămas patru. Rămâne orfan de ambii părinţi şi este crescut de o soră mai mare. Anii de şcoală nu i-au trezit un prea mare interes pentru activitatea intelectuală. Metoda predării lecţiilor era una şi aceeaşi; bătaia. După clasele primare urmează un an seminarul teologic din Roman. Se transferă la Seminarul Central din Bucureşti. După un an se mută la Liceul din Focşani. Ultimul an de liceu îl face la Sf. Sava din Bucureşti. După bacalaureat se înscrie la facultatea de matematici, dar peste puţin timp se mută la facultatea de litere ca bursier al Şcolii Normale Superioare al cărei director era Alexandru Odobescu. Acesta va avea un rol hotărâtor în orientarea spre studiul geografiei a tânărului  ce parcă orbecăia în sistemul de învăţământ şi care avea să devină întemeietor de şcoală de studiu şi membru al Academiei Române.
După ce obţine licenţa, S. Mehedinţi îşi doreşte să ocupe o catedră de istorie la un liceu în Focşani. Se iveşte însă o bursă pentru studiul geografiei la Paris şi Berlin. Din acest moment, cariera de excepţie a savantului cunoaşte accesiunea, recunoaşterea şi satisfacţia până în anul 1948 când regimul comunist îi suprimă pensia şi îl exclude din Academia Română. În 1950 este evacuat din propria sa locuinţă. Manuscrisele, cărţile din biblioteca personală şi alte lucruri personale sunt împrăştiate în diverse locuri. Unele din lucrările sale sunt interzise. Izolat, bătrân şi bolnav se stinge din viaţa pe 14 decembrie 1962.
Alături de geografie, manifesta un interes deosebit pentru pedagogie. Neplăcută şi dureroasă experienţă din şcoală l-au determinat să pledeze în toate ocaziile pentru formarea liberă a copiilor fără nicio presiune fizică. În lucrarea sa, “Altă creştere - şcoală muncii”,  se reflectă argumentat concepţia originală despre formarea tineretului; concepţie întemeiată în spiritul valorilor tradiţiilor şi culturii naţionale. El conştientizează faptul că transformarea spiritului românesc şi îndreptarea lui spre valorile modernităţii se datorează în primul rând şcolii. S. Mehedinţi este la originea celebrei formulări “mai bine muncă fără carte, decât carte fără muncă”, în care se regăseşte virtutea exerciţiului  de a-l învăţa pe copil, în absenţa şcolii, cu tainele naturii şi cu modalităţile de integrare în viaţa satului.
Pentru că ţăranul este la temelia naţiunii, datoria statului este de a întări această temelie prin toate mijloacele. Mai întâi, relifează S. Mehedinţi, statul să nu-l dezrădăcineze pe ţăran printr-o spoială de falsă cultură. Şcolile rurale să nu fie imitaţii după cele urbane. Seminariile şi şcolile normale să nu ajungă şi ele mijloace de înstrăinare. Savantul român susţine nevoia reorganizării şcolilor care pregătesc învăţători şi preoţi în sensul formării lor în spiritul tradiţiilor şi în condiţiile specifice economice, sociale şi culturale din mediul rural. Aceste recomandări se regăsesc în lucrarea lui S. Mehedinţi, ” Poporul” şi  erau făcute în perioada interbelică. Dar ele sunt perfect valabile şi în zilele de astăzi.
Este nevoie de o altă şcoală pentru făcut ţărani.