PATRIOTISM GALAGIOS SI MASCARICI NATIONALI sau MANDRIA DE A FI ROMAN DE LA WASHINGTON D.C.

Joi, 29 Iulie 2010 | publicat in - Editorial | autor - Dona Tudor | Nici un comentariu |

Unii se îmbolnăvesc de uitare. Uită gustul laptelui supt, mirosul salcâmilor de pe uliţă, locul unde au învăţat să scrie şi să citească. Şi-au şters cu lacrimi colorate gândurile şi privesc cu dispreţ spre locul naşterii. Publică pe internet fel şi fel de elucubraţii, doar-doar, i-o băga cineva în seamă. Prea departe în lume nu ajung, dar vorba lor otravită poate avea efectul ”picăturii chinezeşti”. Primesc pe e-mail un astfel de articol şi, intrigată de ceea ce citesc, îl redirecţionez unui coleg din TVR, a cărui prietenie mă onorează: Nicolae Melinescu, corespondent la Washington D.C. Iată ce răspuns primesc, pe care vi-l ofer lecturii, după ce i-am cerut acordul pentru aceasta:
“Am citit şi articolul pe care mi l-ai trimis şi m-am întristat şi revoltat. Persoana care a semnat acele rânduri face parte din detaşamentul din ce în ce mai numeros al eşuaţilor care pentru câţiva pitaci şi-au făcut o meserie din dezbinarea românilor de peste hotare. Din cât am cunoscut eu aici, românii din America nu se deosebesc cu nimic de cei de acasă. Unii au reuşit, alţii nu. Clasificarea lor în pre- şi post- nu face decât să adâncească teama de a mai mărturisi că sunt de origine română. Aşa se explică faptul că la 4 români avem cinci biserici, că neoprotestanţii sunt mai uniţi decât ortodocşii şi că americanii de alte origini nu dau doi bani pe detractorii şi servilii români. Pentru că aici mândria de a proveni dintr-o ţară cu cultură, civilizaţie, eroi şi basme nu este o pelagră, este un temei de existenţă. Iar cei care se dau români şi scuipă pe ţara din care au plecat nu sunt demni decât de milă, de silă şi de ignorarea americanilor demni care nu şi-au uitat şi nu şi-au negat originea. Duduia de origine levantină nu face excepţie şi are avantajul unei limbi ascuţite şi a aparentei “detaşări” în numele adevărului. Cu lozinca “confruntării realităţii” reuşeşte să picteze o imagine groaznică pentru cei care nu au timp sau preocupare să cunoască lucrurile în profunzime sau sunt prea grăbiţi să facă avere şi înghit pe nemestecate un discurs lozincard defăimător. Din păcate, acestui gen de oameni le sunt deschise căile de comunicare şi efectul lor nociv asupra naivilor sau înrăiţilor este devastator, suportat de oamenii cinstiţi care nu au căi de contracarare a unor misitificări grosolane. De aia, fiul tău care, din ce mi-ai descris, are calea unui intelectual instruit şi pregătit pentru viaţă, şi alţii ca el, trebuie să înfrunte greutăţi confecţionate de mistificatorii şi păpuşarii din presa tiparită sau electronică. Este convingerea mea că tinerii de calitate vor dărâma acest zid al morţii naţionale pe care se chinuie să-l ridice impostori diminutivi.”
Aş adăuga la pledoaria excelentului ziarist român de la Washington D.C., nevoia de a ne feri de patriotismul gălăgios al unora şi de măscăricii naţionali ai altora. Se joacă unii cu focul. O ţară întreagă reuşesc s-o dezbine. Şi-or fi pus în gând s-o şi dezmembreze?