ISTORIA E SCRISA DE INVINGATORI

Joi, 19 August 2010 | publicat in - Editorial | autor - Dona Tudor | Nici un comentariu |

Suntem furioşi pe ceea ce se întâmplă în sistemul medical. Ameţiţi de chiotul durerii, ne răsucim în analize, constatări, comisii şi anchete. Înfloresc imperii private pe spinarea sistemului public de sănătate. Un dezmăţ financiar  se revarsă peste fel şi fel de clinici particulare, spitale particulare ori alte SRL-uri ce prestează diferite servicii. Nu mai avem puterea să ne revoltăm. Ni se despletesc vorbele în bucăţi de beznă. Încotro? Liniştea aceasta nu o să ne putrezească?  Ne vom descurca? Sigur ca ne vom descurca. Ne vom adapta.Vom supravieţui. Le vom da cu tifla. Cât suntem în viaţă. Atunci când la icoana sufletelor vom aprinde candela poemelor albastre, ne va seca la inimă, durerea pierderii.
Uimitori, guvernanţii, rumeniţi de soare şi de sănătoasa frunză verde, ajustează bugetul ţării ca boabele de porumb la descântec. Nebunia îmboboceşte  în coifuri sub care dospesc mormane de bani. E cutremurător cu câtă uşurinţă evaluăm în bani, viaţa. E cutremurător cu câtă uşurinţă evaluăm în bani, omul. Un mercurial din cruzimea crizei. Cine îşi caută alinarea în viscolul pripegiei, îşi va adapa dimineţile cu tristeţe. Stăm ca sub un clopot şi ne pocnesc peste tâmple tăierile. Salutul lefegiilor e “ţie cât ţi-a tăiat?!”. Tăiatul fiind perceput ca formă de exercitare a puterii. Care putere la unii, ia minţile.
Cu magice puteri de bine, un arab palestinian a refuzat deznădejdea şi nu a rămas cu braţele în vânt. Creaţia doctorului Raed Arafat se numeşte SMURD. Iar creaţia SMURD-ului pentru noi se numeşte solidaritate. Cu suflet şi cu minte, doctorul Arafat plămădeşte trasee de viaţă. Îl ştiu din perioada anilor  `90 când se zbătea la Târgu Mureş să convingă birocraţii că SMURD-ul nu va înlocui salvarea. Iar faptul că visul doctorului Arafat a devenit în 20 de ani, substativ comun în România, e triumful luptătorului. Şi, de ce nu, al învingătorului. În rest, la moara pesedistă nu mai e grâu de măcinat. Roata morii se învârteşte şi pesediştii se macină între ei. În politică, toţi se macină între ei. Darwinismul social îşi întinde partitura, temeinic. Fiecare îşi are povestea şi gloria. Va scrâşni din dinţi fostul candidat la preşedinţie timp de şase luni? Şi dacă îi crapă smalţul?
De la guvernare bate vânt tăios de stepă. Vine toamnă ciufulită cu burniţă şi ciori. Economia arde luminos în reclame. Numai pe cer, luna creşte ca o pâine.