INVATA SI FUGI CAT MAI DEPARTE

Joi, 5 August 2010 | publicat in - Editorial | autor - Dona Tudor | Nici un comentariu |

Vara cerul se strânge sărac, într-o lumină albă, orbitoare. La ţară, pe uliţă, e împărăţia ţăranilor. Când spicul de grâu e strâns în boabe, porumbul în câmp e bun de copt. Se scoate salteaua pe prispă şi visele somnului se agaţă de stele. E vremea când te întrebi ce-ai vrea să fii şi sub pleoape chiar eşti. Pentru unii soarta e un şir de gânduri amânate. Pentru alţii, snopuri de căutări. Proiectată în ecranul televizoarelor, viaţa românilor e plină de cuvinte norocoase.
Dincolo de ecrane, pentru unii, norocul e spart. Pentru alţii, deviza românilor, “via vitae est’, e alegerea norocoasă. Drumul este viaţa. Drumul către occident. Drumul către un nou loc de muncă. Drumul către o altă casă. Drumul către o altă viaţă. Nu poţi trăi pe pământ nelegat de ceva. Şi acolo unde se opreşte drumul, nu există om care să nu caute să-şi agaţe visele de stele. Mutată de deasupra uliţei, steaua copilăriei se joacă de-a v-aţi ascunselea. Plutind peste leagănul gol, înţelept şi supus. Nici nu ştii cum e mai bine. Răsucit în malaxorul ştirilor, haosul se instalează în circumvoluţiunile creierului. Spre mângâierea celor pustiiţi. Toamna nu se mai numără bobocii. Toamna e sezonul concedierilor. Borcanele de murături vor sta goale. Puţinele se vor prăfui. Dacă ar fi să ne luăm după vorbe, ne-am face negrii de fum. Nu putem să trăim pe ascuns din cuvinte. Nu avem de ce să intrăm în derivă. Sună ca un titlu de film, persiflarea “învaţă şi fugi cât mai departe”. Departe de cine? Şi cât de departe? Pe câtă disperare se întemeiază zicerea “fie pâinea cât de rea, tot mai bine e în ţara ta”! Să fii răspândit pretutindeni şi nicăieri. Nu e nimic pierdut.
Vara visele copiilor se coc la soare. În linişte şi pace. Să-i lăsăm să viseze să se facă medici şi profesori. Să-i lăsăm să viseze tot ce-şi doresc. Pentru oriunde dar, mai ales, pentru aici. Obligaţia celor ce rostogolesc cuvintele norocoase, e să facă şcoli şi spitale. E timpul când ar trebui să ne mai gândim şi la visele copiilor noştri. Ar trebui ca, în şuvoiul cuvintelor vărsate zilnic, să lăsăm loc pentru somnul copiilor cu vise. Răfuiala unora nu trebuie să ajungă şi răfuiala lor. O alternativă există. Conservarea în iubire. Dacă mai e…