INDUMNEZEIREA

Vineri, 30 Decembrie 2011 | publicat in - Editorial | autor - Dona Tudor | Nici un comentariu |

S-ar putea să trăim într-un timp bolnav. Leacul timpului nu ştiu cine îl are. De doctori de tratat timpul, n-am auzit. De mecanici de reparat timpul, nici atât. S-ar părea că suferinţa timpului a intrat şi în noi. Suferim cu timpul. Fiecare cu timpul lui.
Aritmetica pământească adună şi scade, după cum binevoieşte soarta. Dar dacă şi soarta e bolnavă? Cum să oblojim soarta?
Ca nişte jucării cu cheie, între Crăciun şi Revelion, ne acceleram viteza.  Nu ştiu dacă şi bucuria. Bucuria de „a fi”.
Prima şi cea mai importantă bucurie din existenţa noastră. Sigur, alături de bucuria lui „a avea”.
Atunci când se produce rocada între aceste verbe, se instalează tristeţea.
Sare, din umbra fiecărei clipe, a anului ce pleacă, patima veşniciei.
Se aruncă înfocată în strălucirea anului ce vine. Şăgalnica amăgire.
Toate cele sfinte ale sufletului nostru, îşi vor un culcuş în noaptea cumpănirii.
Dacă Anul se înnoieşte, poate că şi timpul face la fel.
Poate că e ca un şarpe ce îşi schimbă solzii.
Poate că se schimbă şi soarta. De ce nu?
De ce nu ne-am schimba şi noi ?
Să trăim frumos anul care vine. Să-l primim cu linişte. Cu bucurie.
Ce rost are să ne închipuim catastrofe? Cresc taxele? Va fi omorât consumul?  Vor fi măriri de preşuri?
Vor apărea şi alte boli?! N-avem destule spitale?! Nici şcoli?! Necazuri?! Vor curge belele, gârlă?!
In vălătuci de vorbe, se rostogolesc din ecrane, previziuni otrăvite.
Ca şi cum, ar trebui să ne aşezăm în pragul dezmuguririi.
Vor unii să umblăm în patru labe. Ne-au dat cu praful scurgerii de aici înspre dincolo.
Avem în noi, un zvâcnet de pasare, cu aripa usor îndoită.
Anul Nou poate fi şi armonia refacută a începutului !
Cu linişte sufletească, cu putere, cu credinţă, le vom trece pe toate!
În cartea cu vorbele lui de duh, Winston Churchill spune: „Măreţia omului este măreţia lui Dumnezeu… Când vorbesc despre măreţia omului nu mă refer la splendoare, fast şi paradă… Mă refer la măreţia omului al cărui suflet este împacat cu sine…pentru că are în sufletul lui pacea stării de bine.”
Cu o pace a stării de bine, aş vrea să ne îndumnezeim.
Ce minunat ar fi ca anul 2012 să însemne, pentru noi, trezirea, nu la realitate, ci la eternitate !