COMERTUL CU ILUZII

Joi, 22 Decembrie 2011 | publicat in - Editorial | autor - Dona Tudor | Nici un comentariu |

Pe vremea când atârnam, în bradul de Crăciun, covrigi şi jucării de
lemn, colindele abureau geamul ferestrei. Cântam în casă, noi, fraţii
între noi şi  părinţii noştri.
Plecam cu ceaţa  prin sat, cu traista de gât, lungă, până la sold.
O umpleam cu mere, pere, nuci, covrigi sau nişte colăcei special
făcuţi de colindeţe. Banul, pentru noi, copiii, nici nu exista. Nici
n-aveam ce face cu el. Magazinul era în centru. Şi centrul era departe.
Dilemele identităţii erau dincolo de sat.
Ne împărtăşeam de sărbători, şi cu spusele şi cu nespusele.
Becul electric avea să mă salveze de curăţatul zilnic al sticlei de
lampă, numărul 5 şi numărul 12.
Mărunţeam, între degete, fitilul ars şi-l  tăiam cu foarfeca, să fie
flacăra dreaptă. Rândul felinarului  venea o dată pe lună.
Lumea mea de copil se termina la calea ferată şi la şoseaua cu maşini.
N-aveam voie să merg singură, nici la una, nici la alta.
Când am învăţat să trec singură strada, m-am întâlnit cu lumea de plastic.
Pomi de plastic. Jucării de plastic. Vieţi de plastic. Cuvinte de plastic.
Binecuvântare şi blestem.
Copilărie - vreme  de poveste. Sărbători de Crăciun - magia sărbătorii
în familie.
Rai pe pământ cu părinţi tineri, frumoşi şi sănătoşi.
Puterea fiecăruia, de a triumfa, vine din timpul de paradis al copilăriei.
Cu pâine prăjită pe plită. Şi struguri stafidiţi din pod.
Fiecare an, plecat de acasă şi întors de Crăciun, se pune, ca un inel,
la gleznă.
Nimicul se încolăceşte. Bolovanii trecerii prin viaţă m-ar fi vrut şi
pe mine, cobiliţă.
Grădina copilăriei însă,  cu  iarbă sau cu zăpadă, a fost şi este, şi
acum, încărcătorul bateriei mele. Instalaţia mea solară.
Zidurile casei -  punctul meu de sprijin.
Tavanul închipuirilor - cel mai fantastic “home cinema”!
Să nu ne  risipim  vârsta, bătând la picior, kilometrii de magazine cu
vitrine strălucitoare!
Comerţul cu iluzii  ademeneşte. Cumpătaţi  să fim în toate!
Bateria sufletului, se încarcă cu puteri de  la casa părintească!
Să ne ferim  de cheltuiala pe degeaba.
Mai trebuie să trăim şi mâine.